Ceea ce istorisesc mai jos este o descoperire din partea Domnului pe care, am avut-o în 11-12-1952 în Norvegia, în casa fratelui meu unde stam la masă şi citeam şi nu mă gândeam la răpire.
M-am simţit îndemnat să scriu dar m-am gândit că totul nu a fost decât o nălucă înaintea mea. Dar prin faptul că mi-am pierdut pacea, liniştea şi odihna mi-am dat seama că Domnul voia ca eu să scriu descoperirea.
Atunci m-am rugat Domnului să mă ierte că nu-mi amintesc, tot ce am văzut şi aş dori ca Domnul să repete descoperirea. Erau orele 2200 dar în vedenie era ora 900 dimineaţa.
Pe masă era un registru când s-a repetat vedenia. După puţin timp am scris ce am văzut, aveam 69 de ani şi m-am rugat să mă pot odihni şi dacă mai este din vedenie să se repete a doua zi sau după o săptămână. Exact la aceeaşi oră am primit continuarea celor arătate. Toate acestea le scriu cu gândul că vor servi la trezirea sufletelor din paralizia sectantă în care se găsesc. Iată ce am văzut:
Cineva sa aşezat la masă citind un ziar cu o înştiinţare groaznică şi alarmantă. Apoi vecina noastră doamna Anderson asculta la radio emisiunea pentru copii. Deodată după cinci minute, emisiunea s-a întrerupt şi se transmitea din capitala Oslo o ştire senzaţională. Tot oraşul a intrat în panică, s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Oameni în vârstă bărbaţi, şi femei precum şi copii de toate vârstele au dispărut fără urmă şi nu se cunoaşte numărul lor. Poliţia ca să dea răspunsul asupra celor întâmplate roagă rudele celor dispăruţi unde şi cum s-a întâmplat dispariţia. Evenimentul s-a produs în aceeaşi secundă pe tot pământul dar în unele părţi era ziuă iar în unele era noapte. În Europa era dimineaţă, în unele oraşe am văzut cum vânzători precum şi cumpărătorii din pieţe sau prăvălii au dispărut fără urmă. O femeie a venit la poliţie să reclame că pe când cumpăra nişte flori din piaţă, vânzătorul a dispărut din faţa ei tocmai când voia s-ăi dea banii. Şi-am auzit zicând: ,, Îţi mulţumesc Doamne Isuse,, şi nu l-am mai văzut. M-am frecat la ochi zicea Doamna şi am văzut un alt atentat plin de un miros neobişnuit şi omul a dispărut în ceaţă. Apoi deodată aud ţipete sfâşietoare de femei de curând născute cu cărucioarele goale ţipau după copii lor dispăruţi. O femeie cu un cărucior gol fugea şi striga: cine mi-a furat copilul?. Era un copil de opt luni cine l-a luat? Cine l-a văzut? Unde e Poliţia? Poliţia este la îndemâna oricui dar nu are putere asupra acestui fenomen. Din toate părţile nu se aud numai ţipete disperate şi amare, dar după ce a căutat pe cei dispăruţi de la domiciliu am rămas îngrozit. Unul din muncitorii care zicea că este pocăit însă era neserios şi flecar acum era foarte serios, ridica mâinile în sus şi zicea plângând cu glas tare: acum s-a întâmplat şi s-a adeverit tot ceea ce zicea scriptura.
- Ce? L-am întrebat eu. – Isus şi-a luat pe ai săi şi pe mine m-a lăsat aici. În oraş panica era mare. Au dispărut mulţi şoferi şi vatmani. Maşinile nu mai puteau circula, îmbulzeala era mare. Şiruri de maşini de tramvaie, de autobuze stau pe loc. Maşinile care aveau şofer căutau să iasă din îmbulzeală. Oameni înnebuniţi de groază alergau în toate părţile căutând pe cei dragi. În continuare se anunţă dispariţia noilor născuţi din spitale. Mamele plângeau deznădăjduite. Personalul spitalului e îngrozit dar şi dintre ei au dispărut. Apoi se anunţă la ora 1100 că şi în Anglia a dispărut multă lume fără urmă. Până acum nu s-a putut afla nimic despre acest mister. Au fost convocaţi membrii adunărilor de credincioşi şi s-a constatat că au dispărut cei deosebit de credincioşi care se rugau şi posteau mult şi mamele simple care nu au refuzat să aibă mulţi copii. A dispărut şi o mică parte din predicatori, mai ales cei vorbiţi de rău, prigoniţi de majoritatea adunărilor. Nu se pot descrie lucrurile cum s-au întâmplat, însă toată lumea este îngrozită, oamenii îşi frâng mâinile, aleargă ţipând pe străzi, căutând părinţii pe copii şi copii pe părinţi. Un bărbat aleargă şi strigă: fugiţi că ne i-a pe toţi. Înnebunite nişte femei bătrâne plângeau uitându-se spre cer cu mâinile împreunate zicând: de ce nu ne-am lăsat prelucrate de Duhul Sfânt. Una ţipa tare şi zicea: dacă aş putea întoarce vremea înapoi cu câteva zile, să-mi mărturisesc păcatele şi în post şi rugăciune alergând sub sângele Domnului Isus ca să fiu luată şi eu. Acum sigur nu va mai veni să ia pe nimeni. O Dumnezeule ai milă de noi!. De-acum s-a împlinit tot ceea ce e scris. Am fost credincioasă numai cu gura şi mintea, dar cu inima nu am simţit nimic.
Nu am crezut că venirea Domnului Isus va fi aşa de curând, nu am luat lucrurile în serios. În ziarele de seară a apărut un comunicat în care se anunţă că autorităţile de meteorologie vor face tot posibilul să afle numărul celor dispăruţi şi locul unde se află ei şi roagă pe toată lumea să se liniştească. Din comunicat se află că mâine dimineaţă se va publica o situaţie clară a celor întâmplate la orele 2000. Se află că această catastrofă s-a petrecut în toată lumea. Seara nimeni nu se mai putea culca. Se discută cu aprindere problema celor dispăruţi. Încet ajung toţi să ştie că cele petrecute sunt în legătură cu cei credincioşi. Cei care cunosc pe cei dispăruţi povestesc că din fiecare familie şi adunare au dispărut numai credincioşi sinceri şi copii nevinovaţi, da zicea unul şi noi am avut un fanatic care a dispărut. Soţia lui era nemulţumită de el că prea mult se ruga, prea mult vorbea de ISUS, dar desigur autorităţile vor lua măsuri serioase şi vor interzice adunărilor de credincioşi ca să nu se mai întâmple niciodată aşa ceva asemănător. O nu răspunde un altul aşa ceva nu se va mai repeta niciodată. Au avut dreptate cei din adunarea noastră care se rugau mult în afara orelor oficiale de cult, dacă am fi ascultat şi noi de ei am avea astăzi o soartă mai bună. Au avut ei o presimţire care i-a făcut să renunţe la unele drepturi legitime pentru trup. Dacă ne-am fi pregătit şi noi, n-am fi rămas în acest iad de pe pământ unde zi de zi va fi tot mai rău. Dacă am fi crezut spusele lor am fi zburat şi noi cu ei, zicea un altul. Un teolog spunea cu amărăciune,, noi nu am învăţat nimic de aşa ceva,, Întrucât autorităţile au făcut apel la populaţie să-şi dea părerea asupra celor întâmplate, în adunări s-a format o delegaţie care a fost de acord cu mai mulţi dintre cei adunaţi că ceea ce s-a petrecut nu poate fi altceva decât evenimentul prorocit mai dinainte în BIBLIE , adică răpirea bisericii la cer.
Aceasta este tot ce se putea declara până în momentul de faţă, dar autorităţile nu au fost de acord să dea publicităţii o asemenea declaraţie. S-a făcut o conferinţă internaţională unde s-a hotărât închiderea tuturor adunărilor şi interzicerea oricărei religii, iar cei ce vor pronunţa numele lui ISUS vor fi pedepsiţi cu moartea. S-a adunat mult popor în biserici şi în casele de rugăciune că să se afle explicaţia în legătură cu cele întâmplate. Mulţi au început să citească Biblia dar s-au oprit spunând că nu mai înţeleg nimic.
Toţi erau deznădăjduiţi, unii ţipau sau blestemau pe predicatorii care le-au amăgit cunoştinţa cu predici dulci, câţiva ameninţau cu pumnul zicând,, nu ne-aţi vorbit niciodată de păcatele în care trăiam nici de apropiata venire a Domnului Isus Hristos ca să ne spele în sângele Său şi apoi veghind în post şi rugăciune să osândim şi noi ce aveam de osândit şi să ne mărturisim şi apoi să părăsim orice păcat. Nu ne-aţi predicat niciodată despre umplerea cu Duhul Sfânt. Aşa se învinuiau uni pe alţii şi băteau la uşă şi uşa era încuiată. O conferinţă internaţională a hotărât ca toate ţările să fie curăţite de credincioşi şi oricine va vorbi de Domnul Isus să fie condamnat la moarte.
Aşa a început iadul pe pământ. Adică necazul cel mare în care au rămas cei mai mulţi credincioşi de prin adunări. Aceştia nu s-au supus autorităţilor şi zilnic veneau cu grămada în adunări şi strigau cu putere în rugăciune către Dumnezeu. Au fost prinşi şi li s-a promis libertatea şi viaţa dacă nu se mai adună. Mulţi au preferat moartea decât robia satanică şi numărul celor ucişi era foarte mare. Au fost supuşi la torturi şi chinuri îngrozitoare ca să-i înspăimânte pe ceilalţi. Nu mai sunt legi, nu mai sunt drepturi, vai de voi pământ şi mare că diavolul a coborât la voi cu o mare furie. Unii s-au lepădat că nu aveau nici un adăpost şi nici un drept pe pământ. Alţii veneau de bună voie să fie chinuiţi. Tot pământul era, stăpânit de cei răi. Stăpânitorul întunericului lucrează în toată cruzimea lui. Se împlineşte ce este scris,, veţi fi daţi în mâinile lor, de fraţi, de părinţi, fraţi surori şi rudele voastre. Dumnezeu a dat lucrarea aceasta ca să ne trezim pentru a putea fi răpiţi.
Trebuie să ne trezim stăruitor să ni se dea LUMINĂ ŞI PUTERE PRIN DUHUL SFÂNT.
